Și după ce că nu avem, mai suntem și varză

ora25

O frică luptând împotriva altei frici, apoi frica a doua luptând împotriva primeia și tot așa, nu încordarea dintre ele, doar coarda, ca un vrej scurt și lemnificat, până când îți pui fundul între două frici pe legătura întărită și arată a popas și a leagăn sub frunze și a odihnă, fără să fie, atâta că ai reușit să te extragi din nucleu și să te dispersezi în membrană, să desenezi celula și să aduni componentele în cuvinte, să le cuprinzi într-o acoladă, pe sub care la un moment dat trece animalul, cu pașii moi, de sălbăticiune exploratoare în urma căreia se poate închide ușa. Din sens invers vine viscolul și izbește de geam o pasăre, geamul se sparge și ninge prin el o noapte, găsești plantele din rândul întâi pline de zăpadă, devin transparente și se înmoaie, le-ai șterge cu șervețelul, le-ai așeza sub căștile mari dintr-un coafor cu…

View original post 239 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s